Scrisoarea I

Poemul Scrisoarea I, a fost publicat la 1 ianuarie în 1881 în revista Convorbiri literare, fiind prima dintre cele cinci „Scrisori” eminesciene, bazate pe nepotrivirea dintre ideal şi real. Poemul reprezintă mitul luciferic al „căderii” din timpul auroral, în lumea concretă, având ca temă – destinul geniului trăitor într-o lume incapabilă să-i înţeleagă măreţia.
Scrisoarea I este un poem filozofic cu o structură romantică. El abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea omenească în genere, tema naşterii, evoluţiei şi a unei previzibile stingeri a sistemului cosmic.
În partea finală, când se revine la problematica omului de geniu, Scrisoarea I dobândeşte accente de satiră, ca şi celelalte patru Scrisori, aşezate toate pe „conflictul dintre real şi ideal”.
Structura poemului se grupează pe două coordonate fundamentale, după cum problematica geniului este înfăţişată în două ipostaze. Prima, aceea de cugetător, dă naştere unei meditaţii filozofice. A doua, aceea a relaţiei omului de geniu cu societatea şi posteritatea, conduce la satiră. Această dublă înfăţişare a omului de geniu e încadrată de peisajul lunar, umanizat prin motivul poetic al contemplaţiei.

„Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă lunei
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!…

Compoziţia poemului evidenţiază o foarte diversă bogăţie de teme şi motive poetice. Ca să poată coborî în originile cosmice, ca să poată sugera necuprinsul pentru a pune în relaţie cu aceste înalte concepte pe gânditorul de geniu, Eminescu recurge la motivul contemplaţiei, pus sub zodia timpului, scurs ireversibil pentru om. În opoziţie cu omul, luna devine zeitatea omniprezentă şi omniescentă aflată sub zodia eternităţii, adică a timpului universal, fără început şi sfârşit. Astfel, partea I a poemului (primele 6 versuri) are funcţia de a introduce două motive romantice scumpe poetului nostru: motivul timpului bivalent (timpul individual) şi timpul universal.

Partea a II-a (versurile 7-38) nuanţează motivul lunii ca astru tutelar al faptelor meschine sau nobile ale oamenilor. Această parte a poemului fascinează prin densitatea ideilor, sugestiilor şi motivelor şi are ea însăşi o structură de sine stătătoare. Poetul creează imaginea globală, de dimensiuni terestre, a priveliştilor ce se oferă ochiului contemplativ al lunii, pentru a o restrânge apoi treptat: de la pustiuri, la codri şi izvoare; de la „mişcătoarea mărilor singurătate”, la ţărmuri, palate şi cetăţi.

Partea a III-a este reprezentată de cosmogonie – adică cunoaşterea Cosmosului (versurile 39-86).  Elasticitatea gândirii poetice eminesciene e uluitoare în măiestria de a surprinde Universul în care, undeva, rătăcită parcă, se află omenirea.

Partea a IV-a (versurile 87-144) este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi. Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte incisiva critică a politicianismului din Scrisoarea III, dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului, ci amărăciunea, compasiunea şi dezavuarea. În partea a cincea (versurile 145-156) se revine la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii selenare ce dezvăluie, alături de frumuseţile eterne ale naturii, crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei înşişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii:

„Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!”

În Scrisoarea I, Mihai Eminescu abordează tema romantică a cugetătorului genial, dintr-o altă perspectivă decât cea întâlnită în Împărat şi proletar sau decât cea desăvârşită în Luceafărul.

Incoming search terms:

  • scrisoarea 1 comentariu
  • comentariu scrisoarea 1
  • scrisoarea 1 teme si motive
  • comentariu primele 6 versuri scrisoarea 1
  • scrisoare 1 comentariu
  • scrisoarea 1 comentariu pe versuri
  • teme si motive in scrisoarea 1
  • teme si motive scrisoarea 1
  • motive romantice scrisoarea 1
  • teme si motive scrisoarea 1 mihai eminescu

Speak Your Mind

*


*


Pagina 1 din 11