Otilia – personajul din Enigma Otiliei

Felix_si_Otilia_1225975812_1_1972Dintre “actorii” teatrului care se prezintă pe marea scenă a unei lumi cuprinsă într-o lume (cea a romanului) cel mai interesant este Otilia, personajul feminin din romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu. Despre Otilia, autorul spunea: “Otilia este eroina mea lirică”, proiecţia mea în afară, o imagine lunară şi feminină. Flaubertian aş putea spune şi eu Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate şi copilărie… eroina este tipizarea mea, fundamentală, în ipostaza feminină. Otilia este oglinda mea de argint…” - G. Călinescu, Esenţa realismului în Contemporanul, 29 ianuarie 1960, nr. 5/696, p. 2.

Unul din personajele extrem de complexe ale romanului românesc, comparabilă cu Saşa Comăneşteanu din Viaţa la ţară de D. Zamfirescu, cu Olguţa din La Medeleni de I. Teodoreanu, cu Adela din romanul cu acelaşi titlu de G. Ibrăileanu, Otilia e fascinantă, mereu imprevizibilă, dilematică, prin comportament. Otilia nu este o “fizionomie”, un dat, o schemă abstractă, ce se constituie ca un proces dinamic, ca un personaj în continuă devenire care-şi schimbă în permanenţă identitatea. Otilia est cel mai modern personaj al romanului, atât prin tehnicile de realizare, cât şi prin problematica sa existenţială. Otilia rezumă drama feminităţii, sentimentul anxietăţii, înscriindu-se în “Eternul feminin şi în clipă”.

Iubită de părintele nesigur (moş Costache), de tânărul Felix, care-i înfioară corzile inimii, ocrotită de un străin, Pascalopol, ale cărui sentimente paterne sunt semne de întrebare, Otilia, “vânt nebunatic de primăvară”, e totuşi fără cuib. Urâtă de rudele apropiate, clanul Tulea, ca o eventuală rivală la moştenirea averii lui Costache Giurgiuveanu, Otilia trăieşte drama singurătăţii, viitorul ei este ambiguu, departe de mult visata fericire.

Procesul devenirii personajului se realizează în mai mică măsură prin ceea ce retorica romanului contemporan numeşte perspectiva auctorială, Otilia definindu-se în primul rând prin comportamentul său, rezultat din fapte, acţiuni, gesturi, vorbire, gânduri, etc.

Comportamentul fetei e derutant: capabilă de emoţii puternice trece brusc de la o stare la alta, ia hotărâri care dezarmează. Otilia acel copil “neastâmpărat”, care fugea şi revenea pentru a fugi din nou, devine fata cu “capul prelung şi tânăr”, “încărcat cu bucle, căzând până pe umeri”, nonconformistă, veşnic mistuită de neastâmpăr, de dorinţa de a face ceva. Este copilăroasă şi în acelaşi timp matură, dovedind o grijă maternă faţă de Felix pe care îl protejează ca pe “un orfan”. Această frumoasă enigmatică, frivolă numai în aparenţă, caută mereu împlinirea. Nu se poate ca unica ei dorinţă să fie aceea de a plăcea bărbaţilor şi de a fi răsfăţată. În lungile ei convorbiri cu sinele şi-a descoperit  drumul în viaţă şi caută să-l urmeze. Gândul e dornic de schimbare, viaţa devine zbor, încât întrebările noastre rămân fără răspuns, iar Otilia rămâne o enigmă.

Prin Otilia, Călinescu a creat un om căruia nu-i poţi cunoaşte întregul, un personaj complex pe care nu-l poţi închide în cuşca cercetării minuţioase.

Otilia reprezintă o lume, iar cea căreia i-a dat viaţă scriitorul, cine ştie în care dintre noi trăieşte?

Incoming search terms:

  • otilia marculescu
  • de ce o numeste george calinescu pe otilia eroina lirica
  • Enigma otilie personajul

Speak Your Mind

*


*


Pagina 1 din 11