Cauzele nefericirii – B. Russell

Despre-fericire-definitii-ce-este-fericireaOboseala e de mai multe feluri, dintre care unele sunt o piedică mult mai mare în calea fericirii decât altele. Oboseala pur fizică, dacă nu este excesivă, este mai degrabă o condiţie necesară a fericirii; ea asigură un somn sănătos şi poftă de mâncare şi dă un plus de savoare plăcerilor ce ne stau la îndemână în vacanţe. (…)

În prezent, genul cel mai grav de oboseală în comunităţile avansate este oboseala nervoasă. Aceasta, în mod oarecum straniu, este cea mai pronunţată la oamenii înstăriţi şi tinde a fi mult mai atenuată la salariaţi decât la oamenii de afaceri şi la intelectuali. (…)

Treptat, m-am învăţat să simt că nu contează cine ştie cât şi dacă voi vorbi bine sau prost, că universul va rămâne, în mare, acelaşi în ambele eventualităţi. Am constatat că, cu cât îmi păsa mai puţin dacă voi vorbi bine sau prost, cu atât vorbeam mai puţin prost, iar cu timpul încordarea nervoasă a scăzut şi aproape a dispărut cu totul. O bună parte din oboseala nervoasă poate fi tratată în acest fel. Acţiunile noastre nu sunt atât de importante cum ne închipuim de obicei; până la urmă, succesele şi eşecurile noastre nu contează chiar atât de mult. Putem supravieţui chiar şi marilor dureri; necazuri despre care ni se pare că ne vor face definitiv cu neputinţă orice fericire se atenuează pe măsura trecerii timpului şi vine o vreme când aproape că nu ne mai putem aminti cât de crâncen ne-au durut. Dar, dincolo şi mai presus de aceste consideraţii egocentrice, mai e şi faptul că eul fiecăruia dintre noi este o parte a lumii, una nu prea însemnată. (…)

Răul atribuit surmenajului nu pare a se datora vreodată muncii excesive, ci unui gen de îngrijorare sau anxietate. Ceea ce îngreuiază depistarea oboselii emoţionale este faptul că ea interferează cu celalalte. Cu cât un om devine mai obosit, cu atât va fi mai incapabil să se oprească. Unul dintre simptomele colapsului nervos iminent este convingerea celui în cauză că munca lui este grozav de importantă şi că luarea unui concediu ar echivala cu un fel de dezastru. Eu, dacă aş fi medic, aş prescrie un concediu oricărui pacient care consideră munca sa ca fiind importantă. (…)

Dacă ar exista mai mult curaj, ar exista mai puţine îngrijorări şi, ca atare, mai puţină oboseală; pentru că o foarte mare parte din oboseală nervoasă de care suferă în prezent bărbaţii şi femeile se datorează diverselor spaime, conştiente sau inconştiente. O sursă de oboseală des întâlnită este ahtierea după distracţii. (…) Merită însă ca oamenii să priceapă că plăcerile excitante nu constituie un drum spre fericire, deşi, atâta timp cât nişte plăceri mai nobile rămân inaccesibile, pentru un om este aproape cu neputinţă să suporte viaţa altfel decât apelând la distracţii excitante. Într-o astfel de situaţie, tot ce poate face un om chibzuit este să-şi raţionalizeze viaţa, neîngăduindu-şi o cantitate de plăceri obositoare care să-i submineze sănătatea şi să dăuneze munci sale.

Partea întâi, Cauzele nefericirii – Oboseala, din În căutarea fericirii de Bertrand Russell

Speak Your Mind

*


*


Pagina 1 din 11